Radu Gyr Ne vom întoarce într-o zi, ne vom întoarce neapărat. Vom fi apusuri aurii, cum au mai fost când am plecat. Ne vom întoarce neapărat, cum apele se-întorc din nori sau cum se-ntoarce, tremurat, pierdutul cântec, pe viori. Ne vom întoarce într-o zi... Şi cei de azi cu paşii grei nu ne-or vedea, nu ne-or simţi cum vom pătrunde-ncet în ei. Cei vechi ne-om strecura, tiptil, în toate dragostele noi şi-n cântec pe care şi-l vor spune alţii, după noi. In zâmbetul ce va miji şi-n orice geamăt viitor, tot noi vom sta, tot noi vom fi, ca o sămânţă-n taina lor. Noi, cei pierduţi, re’ntorşi din zări, cu vechiul nostru duh fecund, ne-apropiem şi-n disperări, şi-n răni ce-n piepturi se ascund. Şi-n lacrimi ori în mângâieri, tot noi vom curge, zi de zi, în tot ce mâine, ca şi ieri, va sângera sau va iubi. x
«Vă spun Eu vouă că pentru orice vorbă pe care o vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii» (Matei 12, 36) «Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.» (Efeseni 6, 12) "Cânta măi frate române pre graiul și limba ta, Și lasă cele streine ei de a și le cânta." Anton Pann